Când m-am despărțit de fratele meu la gară, mama mea era atât de emoționată că aproape că i-a căzut telefonul nou din mână fiind convinsă că e ultima dată când se văd în această lume, având în vedere vârsta ei și faptul că era deja abonată la trei cluburi de seniori. Cu dorința de a-mi vedea fratele și sora pentru ultima oară, am pornit la drum spre Haifa. Mai întâi l-am vizitat pe unchiul meu, Meir, iar apoi urma să mergem la locul în care locuia mătușa mea, Nava. Unchiul Meir, plin de energie, a făcut două glume pe seama nunții mele, care urma să fie peste jumătate de an, și m-a invitat la rândul lui la bris-ul nepotului. Mi-a zis, pe ton serios-neserios, să fiu atentă, pentru că avea un semn de naștere pe care îl consideră norocos. Afară era o vreme perfectă pentru plimbări, cu soare israelian și fără pic de nori.
La sosire am fost întâmpinată călduros de mătușa Nava și de soțul ei Itzik care mi-a oferit hummus și limonadă de casă. În dimineața următoare, eu și verișoara mea mai mică, Liraz, am decis să profităm de Mediterană și am mers la plajă să ne bălăcim puțin. După ce ne-am jucat în apă și am râs de pescari, ne-am întors acasă pentru prânzul cu șnițel și salată israeliană. Liraz, fiind mai tânără și cu energie cât pentru un kibbutz, nu avea chef de odihnă. M-a convins rapid să mergem iar la plajă și, apoi, să vedem un film la cinematograful local.
Când am ieșit din apă, doi tineri s-au apropiat și ne-au întrebat, în ebraică perfectă, cum ajung pe strada Herzl. Liraz le-a dat indicații cu accent galilean, iar celălalt tânăr s-a uitat atent la mine și m-a întrebat: Slicha, te cheamă Dafna? Am ridicat o sprânceană intrigată, și el a continuat, bătându-se pe umăr: Locuiești în Tel Aviv și ai o prietenă pe nume Yael sora mea. Te-am văzut în pozele ei de la festivalul de muzică și eram curios să te cunosc. Atunci am observat semnul de naștere pe brațul lui exact ca cel din gluma unchiului Meir.
Am hotărât să mergem cu toții la film, apoi am făcut o plimbare pe promenadă, mâncând înghețată cu halva și povestind despre festivaluri de dans și cum e să găsești parcare în Tel Aviv. Când ne-am luat la revedere, tânărul mi-a spus că el și prietenul său încheiau o misiune de business și plecau a doua zi la Ierusalim. Mi-a cerut permisiunea să mă sune și numărul de telefon iar eu, cu un zâmbet, l-am scris pe un șervețel de la cafea.
Zece zile mai târziu, s-a întâlnit din nou cu mine și cu mama mea la aeroportul Ben Gurion unde mama a insistat să facem selfie-uri. Șase luni mai târziu, am avut o nuntă cu ora de dans și covrigei în stil israelian și ne-am unit destinele, cum se zice la rabin.
