Cadoul pe care Noam și Lea l-au oferit fiicei lor, Adi, de ziua ei un tatuaj cu un fluture pe încheietura mâinii a stârnit un val neașteptat de controverse în familia noastră. Visul aparent nevinovat al adolescentei de a avea un tatuaj a provocat mari discuții acasă, iar bunica ei, Miriam, s-a arătat extrem de îngrijorată cu privire la cum ar putea să o ajute pe nepoata ei să scape de această pată. Prietenii lui Adi au agitat și mai mult spiritele, avertizând-o despre posibilele consecințe de la excluderea la universitate, la limitarea șanselor de angajare în companiile serioase din Tel Aviv și chiar dificultatea de a-și găsi partenerul potrivit.
Miriam le-a reproșat părinților lui Adi că au lăsat-o să ia o astfel de decizie. Ea era convinsă că ar fi trebuit să-și îndrume mai bine fiica și chiar și-a pus la îndoială înțelepciunea pentru că nu s-au sfătuit cu ea înainte să meargă la salonul de tatuaje din Herzliya. Pe de altă parte, Noam și Lea nu au văzut nicio problemă într-un tatuaj mic. În ochii lor, Adi avea deja optsprezece ani o adultă care știe ce vrea de la viață. Erau mândri de rezultatele ei la bacalaureat și credeau că merita să își vadă dorința împlinită după atât timp.
Totuși, Miriam aparținea unei alte generații, pentru care tatuajele rămăseseră simboluri asociate cu infractorii și cu marginea societății, nu cu tinerii respectabili din Israelul modern. Era convinsă că nimic bun nu poate ieși dintr-un tatuaj și îl disprețuia cu pasiune. Părinții lui Adi au încercat să-i explice că vremurile s-au schimbat, iar tatuajele au devenit o formă legitimă de exprimare și nu mai au legătură cu lumea interlopă sau cu rebeliunea oarbă.
Diferența clară între modul în care privesc generațiile vechi și cele tinere subiectul tatuajelor a scos la iveală cât de mult s-au transformat valorile din societatea israeliană. În final, Noam și Lea au fost fericiți că Adi este fericită cu darul ei de ziua nașterii, în timp ce Miriam încă încearcă să se obișnuiască cu schimbarea vremurilor și a mentalităților.
Rămâne întrebarea: ar fi trebuit părinții să se implice mai mult și să o oprească pe Adi din a-și face tatuajul? În cele din urmă, răspunsul depinde de valorile personale și de spiritul generației din care facem parte. Unii spun că părinții trebuie să dețină controlul total asupra deciziilor copiilor lor atunci când aceștia sunt încă tineri și puțin naivi, în timp ce alții cred că la optsprezece ani, orice persoană e liberă să facă alegeri importante, chiar dacă acestea nu merg mână în mână cu tradiția familiei și cultura israeliană de altădată.
