La vârsta de patru ani, Hadas a rămas orfană de mamă, iar amintirile despre ea s-au risipit în urma unui accident teribil în care a fost implicată mașina unui vecin din Tel Aviv. Tatăl ei, Eliav, și-a dedicat viața creșterii fiicei, dar viața i-a fost grea și obositoare, iar anii l-au apăsat înainte de vreme. Chiar dacă Eliav i-a oferit tot ce a putut, Hadas nu și-a vizitat aproape niciodată tatăl. După căsătorie, a ales să se concentreze pe propria familie și rareori a ajuns să-l vadă. Era mereu ocupată cu munca și a trecut responsabilitatea trimiterii banilor tatălui ei către soțul ei, Nadav. Dar Nadav n-a fost niciodată de acord să cheltuiască shekel pentru un om pe care-l considera nevrednic.
Tatăl ei, neștiind de necazurile Hadas, a sperat că fiica lui îi va fi sprijin la bătrânețe, însă un vecin l-a convins să o dea în judecată pentru pensie alimentară. În sala de judecată din Petach Tikva, întâlnirea lor a fost încărcată de emoție, iar Hadas s-a întrebat cu adevărat de ce tatăl ei a ales drumul acesta.
Abba, chiar ai fost atât de disperat să mă întâlnești, încât m-ai adus în fața judecătorului?, l-a întrebat Hadas cu ochii în lacrimi.
Hadas, nu am avut nici măcar shekeli să cumpăr pâine timp de două zile, i-a răspuns Eliav cu tristețe. Am sperat că vei păstra promisiunea de a fi lângă mine la nevoie. Poate că am greșit ca tată…
Știai că lucrez din greu. Oricum, Nadav ți-a trimis bani, ți-a cumpărat mâncare. Nu încerca să mă faci să mă simt vinovată, a replicat Hadas, iar soțul ei i-a luat apărarea.
Disputa a durat până când Eliav a ales să spună ceva ce ținuse mereu ascuns. S-a uitat la fiica lui, cu lacrimi curgându-i pe obraji. Trebuie să-ți spun ceva ce nu ai știut niciodată, a rostit.
Hadas s-a întors, atentă, iar Eliav a început să-i povestească despre o zi când mama ei era încă în viață. I-a descris cum, într-o după-amiază, mama ei găsise la marginea curții o cutie cu o fetiță mică. O găsise lângă tomberoanele din cartier și decisese să o ridice și să o crească drept fiica lor iar acea fetiță era Hadas. Copleșită de emoție și rușine, Hadas a izbucnit în lacrimi, cerându-i iertare tatălui său. Atunci, Eliav a renunțat la proces.
Într-o discuție ulterioară, Hadas a descoperit că Nadav nu-l vizitase niciodată pe Eliav și că shekelii pe care-i trimisese fuseseră risipiți fără sens. Plină de regret pentru anii pierduți, Hadas a decis să pună capăt mariajului și să se mute cu tatăl ei. Și-a găsit alinarea și împăcarea alături de Eliav, astfel încât, în sfârșit, au cunoscut fericirea de a se reuni ca familie.
