Amar, am cunoscut un băiat la petrecerea de ziua unei prietene. S-a dovedit că era un prieten al prietenului ei. Se pare că ne-am plăcut și m-a invitat în oraș.
Când ne-am întâlnit, mi-a spus că trebuie să mergem la supermarket, să cumpărăm niște alimente și că vom merge împreună la un prieten acasă . Cum afară era frig și nu mi-a sugerat nicio altă opțiune, cum ar fi o cafenea sau un cinematograf, am fost de acord.
El a spus să cumpărăm o pizza și alte câteva produse mici. Am intrat în supermarket, am luat căruciorul și am mers la cumpărături. Și apoi a început să pună în cărucior coniac scump, un pachet de cârnați buni, brânză, ananas….
Am fost puțin surprinsă, din partea mea am pus mandarine și prăjituri , nu aveam prea mulți bani la mine. Mergeam la o întâlnire, nu la cumpărături.
Așa că m-am gândit că e un tip de treabă și atât de generos.
Ne-am dus la casa de marcat, în fața noastră sunt cinci persoane. Și atunci el se îndepărtează de cărucior și spune: Mă întorc imediat. Nu am înțeles ce se întâmplase. Apoi a venit rândul meu și am luat mandarinele și biscuiții, pe care i-am pus în cărucior și am renunțat la restul.
Mă duc la ieșire și îl văd pe el stând acolo și așteptându-mă. Ia geanta de la mine și simte că ceva nu este în regulă după greutate, aruncă o privire și întreabă perplex: unde este restul?
Și i-am indicat spre magazinul în care am mers. A strigat ceva după mine, că sunt meschină, că puteam să plătesc tot, că și-a pierdut timpul..
—
הכרתי בחור במסיבת יום ההולדת של חברה. התברר שהוא חבר של החבר שלה. כנראה שמצאנו חן אחד בעיני השנייה והוא הזמין אותי לצאת לעיר.
כשנפגשנו, הוא אמר שצריך לקפוץ לסופר, לקנות כמה מצרכים, ואחר כך נלך יחד לדירה של ידיד שלו. היה קר בחוץ, והוא אפילו לא הציע בר או סרט, ולכן הסכמתי בלית ברירה.
הוא הציע שנקנה פיצה ועוד כמה דברים קטנים. נכנסנו לסופרמרקט בתל אביב, לקחנו עגלה, והתחלנו להסתובב בין המדפים. בשקט מוזר הוא התחיל להעמיס בקבוק ערק יוקרתי, חבילת נקניקיות עגל איכותיות, גבינה צפתית ואננס.
הופתעתי קצת; אני מצידי שמתי קלמנטינות ועוגיות בסל. לא הבאתי הרבה כסף באתי לדייט, לא לסיבוב קניות.
בליבי חשבתי שהוא אולי מנדב רוחב לב.
הגענו לקופה, לפנינו חמישה אנשים. פתאום הוא מתרחק מהעגלה ואומר: “רגע, אני כבר חוזר”. לא תפסתי מה פשר העניין. כשהגיע תורי, שלפתי החוצה רק את הקלמנטינות והעוגיות, ושאר הדברים פשוט השארתי בעגלה.
יצאתי החוצה, והוא מחכה בפתח, נשען על דלת זכוכית מוזהבת כמו שומר חלומות. לוקח ממני את השקית חש משהו מוזר במשקל, זורק מבט ושואל באנחה: “איפה כל השאר?”
הצבעתי על הסופר: “נשאר בפנים”. פתאום צעק אחרי, בעברית מעורפלת כמו מתוך חלום: “את קמצנית! יכולת לשלם הכול! בזבזת לי את הזמן!”
המשכתי ללכת, הרוח נשבה ריח חצילים קלויים. סביבי גדרות ברזל התעקלו כמו אותיות עבריות חולמות, ואני הבנתי פתאום שכל זה בעצם היה פשוט עוד חלום רחוב בתל אביב, שבו שטרות של שקלים עפים באוויר כמו עלים של שקדיה ומישהו תמיד נשאר עם עגלה חצי ריקה.
