O fetiță a intrat într-un restaurant. A văzut o farfurie cu ce mai rămăsese într-o farfurie de pe o masă și a început să mănânce. Un chelner a zărit-o. S-a îndreptat spre ea și, fără să spună un cuvânt, i-a luat farfuria din față. O poveste pe care trebuie să o citești până la capăt!
Maria avea 8 ani. Făcea parte dintr-o familie cu 5 frați. Tatăl îi părăsise, iar mama se chinuia să le pună celor mici ceva pe masă. Fiecare zi era o adevărată luptă pentru supraviețuire în familia Mariei. Fetița, deși avea doar 8 ani, în perioada vacanțelor și sâmbăta și duminica, obișnuia să meargă în piață pentru a o ajuta pe o doamna cu marfa de pe tarabă. Mai câștiga și ea un bănuț pe care i-l ducea fericită mamei sale.
Într-o sâmbătă, la prânz, Maria se întorcea de la piața. În drumul său spre casă, trecea de obicei prin fața unui restaurant. Mirosurile erau atât de puternice și de îmbietoare, încât Maria înghițea în sec de fiecare dată. Uneori se uita pe geam, cu jind, imaginându-și cum ar fi să intre și să guste și ea din bucatele care miroseau atât de bine… Iar o prăjitură cu ciocolată, Doamne, deja era prea mult până și pentru visele sale frumoase. Dar în acea sâmbătă, Maria nu mai rezistă tentației. A deschis timid ușa restaurantului și a intrat. Cu pantofiorii rupți și cu hăinuțele sărăcăcioase, Maria se simțea și mai mică decât frageda ei vârstă.
A vrut să se întoarcă și să iasă, însă a zărit pe o masă o bucată de friptură și niște cartofi prăjiți, rămase într-o farfurie. Mâncarea arăta și mirosea atât de bine, iar ea nici nu-și mai amintea când a gustat ultima dată o bucată de carne. S-a așezat timid la masă și a pus mâna pe tacâmuri.
Fetița nu și-a dat seama că un chelner o privea de când a intrat în restaurant. Bărbatul s-a îndreptat cu pași repezi spre ea și, înainte ca fetița să apuce să ia prima îmbucătură, chelnerul i-a luat farfuria din față! Maria, cu ochii înlăcrimați, privi în sus spre chelner, așteptând să fie mustrată sau trimisă afară. În schimb, chelnerul, cu o privire blândă, se întoarse și merse spre bucătărie, lăsând-o pe Maria confuză și speriată.
Nu după mult timp, chelnerul se întoarse, dar de data aceasta, cu mâinile pline. În fața Mariei, a așezat o porție mare de mâncare caldă, o băutură răcoritoare și, la final, o prăjitură cu ciocolată exact visul ei nedezvăluit. Ochii Mariei s-au mărit de uimire și recunoștință.
– Am văzut că ai vrut să mănânci, îi spuse chelnerul cu un zâmbet cald.
– Toată lumea merită o masă bună, mai ales un copil.
Maria nu-și putea găsi cuvintele. Era copleșită de bunătatea chelnerului, un străin care i-a întins o mână de ajutor când se aștepta cel mai puțin.
Maria a luat câteva guri din mâncarea pe care i-a adus-o chelnerul. Apoi s-a ridicat, și-a șters lacrimile și a mers spre chelner pentru a-i mulțumi. Îi strânse mâna și, cu o voce timidă, spuse:
–
Mulțumesc, n-am să uit niciodată bunătatea dumneavoastră. Vă rog, puteți să îmi puneți într-o punguță restul mâncării? Vreau să le duc și frățiorilor mei. Mama nu a avut bani ieri să cumpere pâine.
Chelnerul a rămas fără cuvinte. I s-a pus un nod în gât și ochii i s-au umezit de emoție.
– Sigur că da. Bărbatul nu a putut spune mai multe, însă a mers în spate, în bucătărie și a venit cu o sacoșă cu mai multe caserole de mâncare.
– Uite! Să aibă și frățiorii tăi o masă caldă., a spus chelnerul întinzîndu-i sacoșa cu mâncare.
– Vai, domnule, mulțumesc din inimă. Cum aș putea să vă răsplătesc?, a spus emoționată fetița.
– Mi-ai oferit deja o lecție prețioasă de viață, a spus bărbatul.
– Întotdeauna să împărtășim și să ne ajutăm unii pe alții. Așa facem lumea un loc mai bun., a adăugat chelnerul.
Maria a plecat din restaurant nu doar cu burtica plină, ci și cu o lecție prețioasă de viață. Acea zi a schimbat nu doar percepția ei despre oameni și lume, ci a semănat și semințele compasiunii și generozității în inima ei tânără.
De atunci, ori de câte ori avea ocazia, Maria își amintea de chelnerul generos și încerca să ofere și ea ajutor și zâmbete celor din jur, răspândind mai departe lecția primită într-o zi obișnuită de sâmbătă, într-un mic restaurant aflat în drumul ei spre casă..Please adapt and rephrase it for the Hebrew (modern) culture.
גברת, כשתסיים הזקן הזה את המרק הזול שלו, בבקשה תעבירי
