Cuplul era deja căsătorit de opt ani buni. El făcea totul pentru ea, îi arăta grijă, o ocrotea, o răsfăța mereu. Oriunde mergea, oamenii îi spuneau ce soț minunat are. Îmi amintesc cum, odată, și-a pierdut verigheta în apele Mării Mediterane, iar soțul ei, fără să stea prea mult pe gânduri, i-a cumpărat alta chiar în săptămâna aceea.
Ca să știe toată lumea că ești a mea și doar a mea, i-a zis el cu un zâmbet blând, când i-a oferit noul inel.
Ei îi plăceau la nebunie atenția și darurile lui, cu toate că uneori erau costisitoare. Era mereu ca un zid rece de piatră în umbra lui și nu reușea să vadă clar cât de mult primea de la el față de cât dăruia înapoi. Nu-i făcea niciodată cadouri de ziua lui, decât poate o cină romantică pregătită în grabă, pe când el nu rata niciodată vreo ocazie să-i aducă ceva deosebit, pe lângă nelipsitul buchet de trandafiri. Și, în general, nu-l răsfăța prea des cu mâncare gătită cu drag; mereu se gândea că, după muncă, erau amândoi prea sleiți ca să stea în bucătărie, iar un sandwich sau ceva comandat era destul.
Soțul ei niciodată nu i-a reproșat nimic, dar mama ei da.
Tu ai deja al doilea inel, Yarden, iar soțul tău, Amit, nu are încă unul! Nu te-ai gândit niciodată să-i iei și lui unul, atâția ani la rând? Toate fetele se uită la el la sinagogă nici nu știu că e căsătorit!
Vorbele astea au lăsat-o pe Yarden cu un nod în gât. Nu-i plăcea să vadă alte femei privindu-l pe Amit, știa și ea că era prea chipeș ca să nu atragă atenție. Nu-și imaginase însă că lipsa verighetei era motivul.
Nici la nuntă n-au avut bani de două inele, doar unul, pentru ea. Amit a împrumutat pentru o zi o verighetă de la un prieten, iar, imediat după chupa, a dat-o înapoi. Dar nici după ani, când ar fi putut să cumpere, nu a făcut-o, prăpădind banii pe alte lucruri care li se păreau atunci mai importante.
De data aceasta, Yarden n-a mai așteptat o ocazie sau un impuls special. Pur și simplu, într-o după-amiază, s-a dus la târgul de aur din Ierusalim, unde a găsit un inel simplu, de aur galben, fără niciun ornament, numai bun pentru Amit. L-a plătit din banii strânși de ea, știind că nimic nu poate egala bucuria de a dărui. Seara, când Amit s-a întors istovit de la serviciu, a găsit pe noptieră o cutie mică de catifea albă.
Ce e asta? s-a mirat, bănuitoare lumină în ochii lui. Ţi-ai cumpărat ceva, Yarden?
Pentru tine, i-a răspuns ea încet, oprindu-și tremurul vocii.
Amit nu se aștepta la nimic. Dar când a ridicat capacul și a văzut inelul de aur, ochii i-au zâmbit larg.
Serios l-ai luat pentru mine? s-a repezit să-l pună pe degetul inelar, apoi și-a strâns soția în brațe cu toată dragostea. Multumesc, Yarden! Plănuiam să-ți propun să mergem împreună să alegem unul, dar să primesc acest inel de la tine e ceva cu totul special! E ca și cum mi-ai cerut să ne căsătorim a doua oară!
Au izbucnit în râs și s-au îmbrățișat strâns. Apoi, cu inimile ușoare și fericite, au mers împreună în bucătărie, să pregătească cina, bucurându-se de faptul că vine Șabat și aveau să petreacă zilele următoare împreună.
