Fiul meu nu e divorțat, locuiește cu prietena lui, dar n-are niciun cuvânt de spus. De fiecare dată când vin acasă la ei, nora mea mă obligă să promit cât bani să aduc, altfel nu mă lasă să-mi văd nepotul.
S-au căsătorit acum doi ani. Recunosc că de la început nu prea m-am împăcat cu această tânără doamnă. Ochii ei mă priveau mereu cu invidie, iar atitudinea era una de parcă totul i se cuvine. Nici nu s-au așezat bine împreună și deja m-a luat la rost că trebuie să vând o parte din apartamentul meu ca să le dau lor bani pentru locuință, fiindcă, după ea, un bărbat adevărat nu locuiește cu chirie.
Ne-am certat rău pe subiectul acesta, fiindcă, în primul rând, mai am și o fiică, și în al doilea rând, de ce să vând eu ceva ce am muncit o viață întreagă ca să-i dau unei nurori lacome? Copiii mei au primit educație bună, suport la începutul drumului, restul să și le câștige și singuri! Pe vremea mea, n-am primit nimic de-a gata! Eu și soțul meu am muncit pentru fiecare șechel pe care-l avem.
Fiica mea, Naama, încă nu e căsătorită. Muncește, și-a luat un credit ipotecar. Pentru o vreme a locuit cu mine, iar apartamentul ei l-a dat în chirie, ca să-și acopere mai ușor ratele, dar acum stă pe picioarele ei. Iar fiul meu, Ehud, nici nu știu ce să mai spun. Nu-i trebuie nimic pentru el. Ascultă și face numai ce zice Adi, soția lui. Nu vor să locuiască cu mine, deși i-aș fi primit, doar ca să poată strânge bani pentru un avans la apartament. Dar nici să le dau din casa mea nu sunt dispus când nu oi mai fi, fiecare primește partea lui și gata.
I-am spus clar nurorii mele Adi tot ce cred despre subiect, fără menajamente. Mi-a zis: Imâ, nu ți-e rușine să trăiești singură într-un apartament cu trei camere? N-are niciun pic de respect. I-am cerut lui Ehud să ia poziție, dar a dat doar din umeri.
Nu știu de unde a ieșit așa fiu moale. Eu și răposatul meu soț am fost oameni puternici, fiica mea la fel numai Ehud zici că e un fir de nisip bătut de vânt. Poate că Adi și-a dorit o familie cu orice preț, și de aceea l-a pescuit.
După discuția asta, n-am mai ținut legătura cu Adi. Ehud m-a sunat uneori, dar n-a venit niciodată să mă vadă. Cred că nici n-are voie. Am aflat prin telefon că urmează să devin bunică. Era primul meu nepot. Am cumpărat un cadou, am luat prăjitură de la cofetăria din cartier și m-am dus la ei să încerc să ne împăcăm, dar Adi a început iar să spună că nepotul meu se va naște tot în casa altora. Și iar scandal pe tema apartamentului!
Am renunțat, n-am vrut să mă cert cu o femeie însărcinată. Am plecat în liniște. Ce e prost, așa rămâne. N-am mai văzut-o toată sarcina. Pe mine mă rodea sănătatea, ba spital, ba doctori. Nici când a născut nu m-au anunțat. Am aflat după o săptămână că am nepot Ehud s-a învrednicit să mă sune.
M-au invitat la bris. Cumnata mea mi-a spus la telefon să nu mă complic cu cadouri, ci să dau bani. Nu m-am certat, am adunat ce rezerve aveam nu se naște nepot în fiecare zi! M-am prezentat în ziua stabilită.
Adi a luat plicul cu bani de la ușă, l-a deschis de față cu mine și a strâmbat din nas. Zece mii de șecheli pentru ea par că n-au nicio valoare. N-a zis nimic, dar era clar dezamăgită. Am văzut copilul frumusețe, același nas ca Ehud. Am stat puțin, apoi am plecat. Nu m-au mai invitat.
N-am insistat. Se obișnuiesc cu copilul, e treaba lor. Dar după trei luni am realizat că nu mă va mai chema nimeni. Am sunat eu și l-am rugat pe Ehud să-mi dea voie să-i vizitez.
Am cumpărat un cadou drăguț pentru băiat și prăjitură pentru ceai. Ajunsă acolo, Adi m-a întâmpinat la ușă, a luat cadourile și s-a încruntat:
Data trecută speram că ați înțeles mesajul. Nu avem nevoie de pomană, avem nevoie de bani pentru copilul nostru.
Adică acum, de fiecare dată când vreau să-mi văd nepotul, trebuie să vin cu plicul pregătit?
Ce credeți? Din cauza voastră încă stăm cu chirie, Ehud lucrează singur, nici măcar pentru nepot n-ați făcut ceva măcar să dați bani, dacă nu altceva.
Am simțit că mi se pune un nod în gât. Ehud era acolo, cu copilul în brațe, n-a zis niciun cuvânt.
Am plecat. Nu mă cobor să plătesc pentru dreptul de a-mi vedea nepotul! De aproape un an n-am mai vorbit. Nici ei nu m-au sunat, nici eu pe ei. Săptămâna trecută, m-a sunat Ehud: era ziua băiatului. Pot să vin, dar să nu uit de cadou. Adi a preluat telefonul imediat: suma pe care trebuia s-o aduc era cât salariul meu pe o lună.
N-am avut de unde. Am decis atunci că n-am nici nepot, nici fiu. Dacă aș fi avut un fiu adevărat, n-ar fi lăsat pe nimeni să-mi ceară bani pentru dreptul de a-mi vedea nepotul. Să-și trăiască viața așa cum vor. N-am să dau bani toată viața pentru a-mi vedea nepotul.
Cât despre apartament, mă voi gândi bine ce să fac, ca nici Ehud, nici Adi să nu ia măcar o bucățică din el după moartea mea.
Astăzi, mă uit în urmă și învăț că uneori, să oferi tot ce ai nu e de ajuns dacă nu este și respect. Familia înseamnă grijă, dar și limite. Am înțeles că menținerea demnității e mai presus de dorința de a face pe plac cu orice preț.
