Am avut grijă de saba al soțului meu timp de zece ani. Am locuit într-un apartament închiriat la Tel Aviv împreună cu copiii noștri. Sora soțului meu, Hadas, locuia la vremea aceea în apartamentul acestui saba. Nimeni nu avea nevoie de el nici soacra, nici ceilalți nepoți. Nu că viața mea ar fi mers brici nu am terminat niciodată universitatea, căci am rămas însărcinată și cariera nu s-a mai întâmplat.
Zilele semănau una cu alta: juggling între îngrijirea lui saba și a copiilor mei. Soțului meu nu prea-i convenea toată tensiunea de acasă, așa că găsea mereu pretext să iasă la șpatz cu băieții și să stea la beri până târziu. Nu că l-ar fi așteptat vreo frumusețe cu doi copii la purtător și fără apartament, nu era vreun premiu pe piață. Mereu se întorcea la mine. I-am trecut cu vederea, deși, sincer, nu-l mai iubeam. Totul doar pentru ca să mă ajute cu bănuți pentru copii și pentru bătrân. Hadas rareori ne bătea la ușă și, dacă venea, avea doar un scop: să-i ceară sabalei pensia lui sau să se vaiete de cât de greu le e cu banii. Totuși, nu pot spune că o duceau rău nu plăteau chirie și-și permiteau chiar și vacanțe în Cipru de câteva ori pe an.
Saba mi-a lăsat moștenire apartamentul acum cinci ani: Mi-ai devenit mai dragă decât toată familia mea, yekirati. Nepotul meu e slab de înger, va da oricum apartamentul sorei sau mamei sale. Să rămână copiilor tăi, adică strănepoților mei. Să fie măcar un fel de mulțumire pentru tot ce ai făcut. Ca să nu mă pomenești cu vreo rugăciune urâtă, că ți-am răpit viața.
Nimeni nu știa de asta. Când sănătatea sabalei s-a dus la vale, deodată și fiica, și Hadas au început să apară regulamentar pe la el. E clar că au mirosit unde bate vântul și au început cu grija. Dar saba nu era de ieri, de azi și-a dat repede seama cu ce scop se poartă așa.
După ce a murit bătrânul, toți s-au adunat să împartă averea. Soacra și Hadas l-au convins pe soțul meu să renunțe la apartament, pe motiv că Hadas locuiește acolo. S-a conformat omul, simțindu-se probabil Eroul Anului, dar nu știau toți de testament.
A doua zi, soțul meu își face bagajele și-mi spune că are o altă femeie și că, de fapt, a stat cu mine doar ca să aibă cine stă cu saba lui. A pus punct și a ieșit pe ușă, lăsând în urmă doar o liniște pe care nu credeam s-o mai simt. După ce rudele au aflat de testament, s-a dezlănțuit un adevărat serial israelian cu amenințări, scrisori din partea avocaților și discuții aspre la telefon.
Ascultă la mine, nu vei primi tu niciodată apartamentul! Nu știu cum ai avut grijă de saba, cu ce l-ai convins să-ți lase apartamentul, dar n-o să vezi tu cheile. Ești un escroc, vom ajunge la beit din. Lasă-l pe fiul meu în pace cu copiii, oricum și-a găsit altă iubită, tânără și frumoasă!
Știi ce am înțeles eu? Că pot, într-un final, să vă transmit pe toți într-o excursie foarte lungă, într-un loc unde n-am semnal. Deci: Lehiyot bshalom!
Cuvintele lor n-au mai avut putere să mă rănească. Sunt sigură că urmează vremea mea bună: mi-am găsit de lucru, eu și copiii avem casa noastră ce-i mai important decât o familie mică, dar liniștită?
Ce ai face dacă ai fi în locul meu?
